Legenda spune ca un cioban se spovedeste calugarilor manastirii Cozia spunându-le ca el s-a vindecat de "metehnele trupului" scaldându-se într-un lac din "câmpul lui Caliman". Crede ca acest lac are "puteri ceresti din moment ce el nu mai are dureri de spate, iar oile ranite s-au vindecat". Calugarii au verificat marturia ciobanului si au gasit chiar în jurul manastirii izvoare de unde "cura piatra pucioasa". Mesteri în a vindeca diferite "metehne ale trupului" construiesc pe lânga manastire o "bolnita" (un fel de spital) unde oamenii bolnavi vin sa se trateze.
Însusi ctitorul manastirii Cozia domnitorul Mircea cel Batrân a venit si s-a tratat aici la batrânete. Mai târziu va veni spre vindecare si urmasul sau Matei Basarab.
Pe la jumatatea secolului XIX doctorul Carol Davila recomanda împaratului Napoleaon al III-lea, care suferea de o boala a ficatului , apa actualului izvor nr. 1 de la Caciulata. Apa era îmbuteliata si dusa cu postalionul la Paris.
De asemeni Frantz Joseph, regele Austro-Ungariei a beneficiat de tratamentul apelor minerale de la Caciulata.
Datorita faimei apelor miraculoase statiunea Calimanesti nu a mai parcurs toate etapele dezvoltarii de la catun la sat, comuna, oras, ci a trecut direct la stadiul de statiune.
Frumusetea locurilor este aceea care-i determina pe marii potentati ai începutului de secol XX sa-si construiasca splendide vile în stil elvetian, un sanatoriu si cazinouri (cladirea actualei biblioteci si unul pe insula Ostrov) pentru petrecerea vacantelor într-un peisaj încântator a Vaii Oltului, plina de verdeata si de aerul curat al muntilor.
Dupa 1900 la Calimanesti se construieste "Hotel Central", dotat cu o baza de tratament, la început bai, iar apoi cu diferite proceduri balneare. Tot odata pacientii fac si cure interne cu ape minerale de la izvoarele care se afla atât la Calimanesti-Centru, cât si la Caciulata.
În anul 1912, pe insula Ostrov, unica insula a râului Olt locuibila, de fapt unica insula a unui râu interior din România , în cadrul mirific al unei paduri seculare de brad se construieste un cazinou în partea de sud la locul numit la Vâltoare. În acest loc de-a lungul timpului au avut loc întreceri sportive ale înotatorilor locali. Deasemeni a fost amenajata o popicarie si o scena, locul prezentarii unor spectacole artistice. Insula a atras viligiaturistii nu numai prin prezenta cazinoului, padurii seculare si susurului cristalin al apelor batrânului Alutus. Insula a fost si este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab.
De remarcat este faptul ca în anii 1975-1980, datorita lucrarilor de amenajare hidrotehnica a Oltului insula a fost supraînaltata, de asemeni si schitul, însa autoritatile de atunci au considerat ca nu este necesara si reconstructia cazinoului. Dar ce a fost mai dezastros a fost ca toata padurea seculara a fost distrusa, aceea replantata nefiind nici pe departe de ceea ce a fost cândva. Si mai mult, fara niciun respect cel putin de o ctitorie a unuia din importantii domnitori ai neamului românesc, ce sa mai discutam de un lacas de închinaciune, lânga schit au construit un strand. Dupa 1989, lucrurile au intrat într-un fagas normal, insula fiind acum cedata schitului.
Tot cu aceasta ocazie a lucrarilor hidro, au disparut si cele doua bacuri care traversau Oltul la Pausa si din insula Ostrov la fosta halta CFR, Calimanesti.
Statiunea, în timp se extinde catre Caciulata unde exista izvoare termale si minerale din belsug, iar apoi catre Cozia, prin construirea de hoteluri si baze de tratament.
La Pausa se afla una din cele mai mari tabere scolare si studentesti, locul unde generatii de elevi si studenti au petrecut clipe de neuitat ale vacantelor scolare. De aici au pornit în drumetii spre manastirile Turnu,Stanisoara,Cozia, ori Cornetu, Masa lui Traian(azi sub apele amenajerii hidroelectrice a Oltului) si muntele Cozia, magnificul urs de piatra culcat pe spate. Tot neuitate au ramas si serile dansante organizate pe terasele diferitelor vile.
Industria de baza a orasului este cea a turismului balnear.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu